EVANGHELIA dupa Maria din Magdala

“Dar eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”
(Matei 5, 28)
1.1. Vestea a zburat mai repede decât atunci
când se arătase Steaua magilor de la Răsărit,
luminand naşterea Împăratului Iudeilor
2. Toată cetatea aflase că Învăţătorul venise în
casa Fariseului şi se aşezase la masă,
cinstindu-l
1.3. Mi-am acoperit repede faţa cu un şal
să nu vadă trecătorii cum mă îneacă
lacrimile şi-am fugit
1.4. Cu cinci clipe în urmă, trupul îmi fusese
întinat şi batjocorit de doi saduchei.
Arginţii lor îmi frigeau încă palmele când
am auzit de Rabuni şi n-am pregetat:
1.5. I-am aruncat pe străzile cetăţii, scârbită.
Îmi simţeam inima grea cât tablele lui Moise
1.6. Se va învrednici să mă primească? Voi
îndrăzni să-L privesc?Îmi va cuprinde
inima cu dragostea Lui? Voi găsi iertarea
pentru trecut, prezent şi viitor?
1.7. Am trecut de străji, zâmbindu-le păcătos,
cum păcătoase îmi erau gura, carnea, mintea
şi mersul
1.8. Doar inima, doar inima-mi simţeam dogorând
precum soarele la care se închină Faraon
1.9. Ţineam în mâini un vas de alabastru cu mir
mirositor şi atunci L-am văzut:
1.10. mai frumos decât orice fiu al lui Avraam,
mai luminos decât orice urmaş al lui Isaac
1.11. Am căzut la picioarele Lui şi-am
început să plâng fiindcă nu-mi mai
stăpâneam baierele inimii
1.12. Simon, Fariseul, mă privea cu ură
1.13. Lacrimile mele însă Îi spălau picioarele
şi părul meu despletit le ştergeau
1.14. I-am sărutat gleznele şi degetele şi
tălpile I le-am uns cu mir
1.15. Şi-am rămas aşa, până când Eli s-a ridicat
şi I-a spus lui Simon: Păcatele ei, cari sunt multe,
sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă
puţin, iubeşte puţin
16. Şi mi-a zis: Iertate îţi sunt păcatele!
Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace!
1.17. Dar nu m-am dus. L-am urmat
până la moarte şi viaţă. Şi am continuat
să-L iubesc până dincolo de cruce

ICOS 1
Simt ceva ud, prelingându-se din nara dreaptă:
îmi curg mucii peste buzele conturate în bej,
cu oriflame sau, parcă, avon
şi zău că-mi vine să mor de ciudă
Nu, nu mi s-a întins rujul
am luat marfă bună de la avocatul ăla parşiv
aşa că ţopăi pe tocurile cui
în pantofii Prada
mărunt-mărunt
e frig
cu toamnă măcinată
şi vînt
peste ciorapii de mătase întinşi
de port- jartier,
pe sub fusta strâmtă şi scurtă
înlăuntru
îmi intră adânc vântul ăsta nebun şi
dacă ar fi fost vară aş fi avut deja un
orgasm,
două,
aşa, doar anexita îmi punctează
fremătând, până aproape de
buric
cercul de foc mă putrezeşte
încet
degeaba mă şterg grăbită
cu şerveţelele alea parfumate
din mall
mucii îmi curg
grăbiţi
împlinind legea lui Newton
înjur şi blestem în gând
da' asta nu-i impresionează
deloc
se-asează mereu deasupra buzei
pendulează
şi încetinesc până când
accelerata respiraţiei-i omoară
cicatrizându-i
scot grăbită oglinda,
îmi refac machiajul
pun puţin fard
puţin creion dermatograf
şi-un pic mai mult suflet
un sfârc - stângul – mi se-ntăreşte
subit, parcă presimte ceva:
am văzut maşina aia
care încetineşte uşor
e-un mercedes de culoarea nessquik
cu lapte
şi gustul dulce-amar după sexul oral
de mai înainte
îl amorţesc cu fumul de ţigară
şi-o lamă de gumă mentolată
cu care fac baloane
rotunde – rotunde
Oftez.
Cu mercedesul ăsta-i altceva
dacă opreşte în dreptul meu
va fi ultima dată
sigur ultima.
Apoi voi face un duş, mă voi
spăla cuminte şi bine pe dinţi
şi o să mă-ntorc
acasă
ca să-mi iubesc bărbatul şi să-l
mântuiesc cu sufletul meu de
virgină

II
2.1. Nu m-au bătut cu pietre
pretorienii şi nu m-au alungat
de pe Via Dolorosa
2.2. Mi-am uns trupul cu ulei
adus din Egipt, mi-am stropit
faţa cu apă parfumată în petale de lotus şi smirnă
2.3. Mi-am pieptănat părul cu grijă, mi-am curăţat
faţa şi mâinile ca să-l pot spăla pe Învăţător pe picioare
2.4. Stătea acolo Eli, cu trupul lui frumos
ca un David, învelit în aur de cuvinte
şi de soare
2.5. I-am cuprins tălpile cu mâinile
mele murdare de iubire
2.6. I-am sărutat degetele şi gleznele cu buzele
mele crăpate de păcat
2.7. Am rămas aşa, cu capul plecat
în ţărână până când Eli şi-a
zgornit ucenicii
pe toţi 12
până când m-a mângâiat
pe creştet
2.8. Abia atunci am îndrăznit să
ridic ochii
2.9. Abia atunci L-am privit
cu dorinţa
iertării
2.10. Şi da, m-am simţit violată când
Învăţătorul m-a cuprins în braţe
şi sânii mi s-au întărit a pofte
şi buzele s-au umezit
şi respiraţia mi-a devenit şuierătoare
2.11. Simţeam un gol în stomac
acolo, pe Via Dolorosa
2.12. Şi nu l-am putut umple
decât cu dragostea Lui

III
3.1. Nimeni nu ştie că m-am îndrăgostit
Matei mă priveşte cu ură
3.2. Petre, de câte ori mă vede, bolboroseşte
rugăciuni şi fuge de mine ca de un îndrăcit
3.3. Luca e singurul care nu mă ignoră
şi-mi spune cum să stau în rugăciune şi post
3.4. Ion împarte pâinea cu mine şi are grijă
să m-aşeze de-a dreapta lui Eli
3.5. Mă simt bine, mai bine decât
atunci când urmam Legiunea a VII-a Germanica
prin pustiul Egiptului, la Faraon sau în Capernaum
3.6. Cu Marcu cred că mă înţeleg cel mai bine
el ştie că toţi 12 mă poftesc
însă numai El mă iubeşte

IV
4.1. Am fost în grădina Ghetsimani
când ne dădea târcoale apusul
4.2. M-am rugat să nu-I atingă
pielea neprihănită decât de dragostea mea
4.3. Fierul ascuţit al piroanelor
şi lemnul de măslin al crucii
şi batjocura şi răutatea
şi oţetul cu sânge
şi grija
4.4. dar n-a fost aşa
cel care-L iubea mai mult
L-a trădat
4.5. şi eu Îl trădasem de mult
Îi trădasem neprihănirea: purtam în pântec pe fiul Lui

V
ICOS 2
Sub cearceaful roşu, din mătase
îmi răcoresc coapsele înfierbântate
Stau întinsă pe spate, în patul cu baldachin
stil Ludovic al nu ştiu câtelea
Salteaua aurie, brodată, şi-a dezvelit
un colţ – e udă, pătată de lichidul
dulce al lui
Candelabrul din cristal stă fix deasupra
pântecului meu obosit de iubire,
sticleşte
Aud doar apa cum curge la duş
s-a dus să se spele
de mine
de el
de amândoi
în camera hotelului de 5 stele
cu room-service, draperii din brocart
prosoape cu monogramă, şampanie
Don Perignon
mi-aduc aminte de Galileea
de Ierihon şi de Betania
de călătoria pe Muntele Măslinilor
şi de nevolnicia împlinirii mele
cu nevolnicia
apostolilor împliniţi prin El
mi-e sete – gheaţa s-a topit în frapiera
de argint, o gură de şampanie mai lâncezeşte
pe fundul sticlei o beau
e caldă cum caldă îi
era sămânţa ce-am degustat-o
înghiţind cu poftă nebună
nu mai am prezent
de trecut nu-mi aduc aminte
viitorul e azi, aici, acum
deja e ieri
Alături duşul continuă să curgă cu apa
biciuindu-i bicepşii şi pectoralii
fesele şi bărbăţia
nici vorbă de curăţire
n-am chef să-mi trag chiloţii
nu-mi pun sutienul 90 C
rămân goală
şi tot goală pe dinlăuntru
mă va găsi când se va
întoarce de la duş

VI
6.1. Am fost cu El când a dat pildele
fariseilor şi saducheilor şi-n Cezareea lui Filip
6.2. am fost cu El în Capernaum
m-am rugat în Iudeea,
m-am spălat în Iordan
botezandu-mă El, Doamne
6.3. Cred că atunci când a blestemat smochinul
făr' de rod pe mine m-a blestemat
să nu mai dea rod
de dragoste din mine pentru altul
6.4. să nu mă mai vindec de dragostea Lui
6.5. În Ghenezaret I-am atins poalele hainei
şi mi-a spus: afară din om nu este nimic care, intrând în el,
să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea -l spurcă
6.6. cum să ascund Doamne, dragostea
ce iese din inima mea?

VII
ICOS 3 – CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
Vai! Cîte mîini mi-au modelat trupul!
Câte mângâieri mi-au tocit epiderma,
Câte buze lacome şi câte limbi neobosite de pofte m-au măsurat
de-a lungul şi de-a latul, pe dinafară şi pe dinlăuntru, de-a
curmeziş şi încruciş
m-au sărutat peste tot!
Mai ai şi tu loc? Găsi-vei vreun colţişor, vreu cotlon, vreo
părticică din mine imaculată?
Să fie vârful degetelor, subţiorile, tălpile sau gleznele?
Nici pomeneală, nici pomeneală,
Mă şi mir că mai exist!
Mă-ntreb atunci cum de mai pot sta în picioare!
Ar trebui să umblu doar jupuită de piele sau descărnată
cred că numai oasele nu mi-au fost atinse
şi poate chestia aia ascunsă
căreia tu îi spui suflet
şi eu îi spun simplu
iubire

VIII
8.1. De ce m-ai părăsit, Doamne? Camaşa
Ta plină de sange o strang la piept
8.2. Mirul meu nu Te-a vindecat. trupul
meu păcătos nu Te-a ridicat de pe cruce
8.3. Lacrimile mele nu Ţi-au stins setea
de iubire
8.4. Acum, abia acum Te simt în mine, ca o
mireasă care s-a căsătorit cu Viaţa
8.5. Şi te-am văzut c-ai înviat
în trup şi spirit şi iubire, fără
să-Ţi mai pot da carnea mea şi plăcerea
şi dincolo de ele
să mi Te dărui toată

IX
9.1. Şi-au fugit toţi. Am rămas
la picioarele crucii
să-mi bat piroanele singurătăţii
şi să mă sfartec în 12
cate o bucată pentru
fiecare apostol
9.2. Aşa m-au răspandit în lume
iubită pe furiş,
uitată, hulită, reudiată
adorată de scarbă

X
ICOS 4
Ce vrea ăsta să facă din trupul meu?
Din carne-mi stoarce plăceri
nemăsurate
Îmi înmoaie oasele de-atatea pofte
mă topeşte din afară înlăuntru cu flacăra
aia rece şi seacă
obrinteşte toată ca o
rană
mergandă
mă renaşte
imundă pentru unii
pentru alţii
fecundă
eu, pururea şi veşnică fecioară
Maria din Magdala