Psalm

Ca o hazna stă cerul peste noi să cadă
Iubirea asta slută prinde mucegai
Dă-mi orelor secunde şi zilei noapte nadă
Să mai minţim iar moartea cu rânced putregai

Ne păcălim aiurea cu dragoste furată
Ne bandajăm la vintre cu pansament lichid
Că vorba ce-i în gând parcă ar fi jurată
Să n-o mai acuzăm de pruncucid

Ca o hazna stă cerul peste noi să cadă
Şi nu iubim nimic îndeajuns
Până şi amintirea s-a făcut nomadă
Şi-alunecă bolnavă peste trupu-ţi uns

Ca o hazna stă cerul peste noi să cadă
Şi plouă cu miasme ce ne ofilesc
Am dinţi în suflet ce sticlesc a pradă
Şi ochi la ceafă care te orbesc